Dificil când realizez ca totul devine o
minciună , o simplă iluzie peste care trebuie să trec nepăsătoare , ca și cum
nimic nu s'ar fi intamplat . Nu ! Nu pot sa trec atât de ușor peste atâtea
dezamăgiri , care treptat mă doboară .. lăsând cicatrici adânci în interiorul
meu , realizând căci cu timpul se vor vindeca bineînţeles , dar vor lasa urme
subtile în interior mereu , imposibil de observat cu timpul .
Este atunci când știu ca totul are sa fie
bine intr'un final , și îmi repet neîncetat ca nu este adevărat , că totul este
mult prea bine . Și deși ador cand am dreptate , acum urăsc când am , știind că
toate se spulbera treptat . Păcat , pentru că dureză mult prea puțin acele clipe
fericite , de care nu poți sa te bucuri pe deplin , realizând in scurt timp cum
totul a disparut ca intr'un vis . Și atunci apar toate obstacolele , care se
transformă in deziluzii . Atunci când in jurul meu vad doar ceață , prea mult
ceață sa gasesc un răspuns la ce se
intâmplat .
Și astfel un șir necontenit de probleme apar
cand nu mă astept , de parcă nu ar fi fost de ajuns doar una , își cotinua scopul
de a mă doborî treptat .. dar totul trece, bine sau rău totuși trece .. iar
timpul este mereu cel care'mi vindecă rănile , care mă indeamna să pășesc mai
departe , ştiind ca ziua de mâine va fi diferită . Și prin diferită pot fi
surprinsă oricînd pozitiv sau negativ . Pot ce pot sa fac este să sper , că
treptat voi uita , și atunci voi zâmbi cu
adevărat .
