duminică, 14 august 2011

. Doar cateva lucruri .

Vreau sa.ti spun cateva lucruri . Mi.au mai ramas cateva clipe . Imi pare rau pentru lucrurile pe care nu ti le voi da niciodata . Nu te voi mai face niciodata sa zambesti . Imi doream doar sa imbatranim impreuna . Doi mosneguti ,razand unul de celalalt cum imbatranesc . Impreuna pana la sfarsit . Langa lacul din tabloul tau . Acela era raiul nostru ,  stii ? Sunt multe lucruri pe care le.am pierdut . Carti , vise , saruturi , certuri.
Multumesc pentru toate . Multumesc pentru fiecare lucru bun . Multumesc ca m.am mandrit cu tine . Pentru curajul tau , pentru blandetea ta . Pentru felul in care aratai , pentru cum imi doream intotdeauna sa te ating .
Multumesc pentru tot . Imi cer iertare pentru toate datile cand te.am dezamagit . Mai ales acum ..

Stelele nu sunt departe .

Soarele puternic de afara trimitea cateva raze la fel de puternice prin geam . Nu o deranja , era obisnuita cu el:soare afara , soare in sufletul ei,soare in viata ei . Razele ii bateau direct in fata dar le acoperea cu cartea . De ceva timp vroia sa afle sfarsitul actiunii dar toate incercarile au fost in zadar . Citea aceleasi randuri de zeci de ori dar fara nici un rost , fara nici un inteles . Degeaba . Isi ridicase privirea si soarele ii dadea o tenta aurie fetei . Era in toiul zilei dar in mintea ei se facuse deja noapte . Vedea acum prima lui privire , zambetul ei sfios , primul cuvant , prima atingere . Isi aminti apoi de noptile tarzii in care i se facea somn la el in brate , de bancuta pe care isi povesteau fel de fel de intamplari , de imbratisarile lor lungi din fata scarii si de miile de saruturi . Ii placea la nebunie cand ii simtea zambetul in mijlocul unui sarut .
Puse cartea deoparte si inchise ochii . Se duse inapoi cu cateva nopti in urma si vedea doua trupuri goale acoperite de cerul cu miliarde de stele . Niciodata nu mai vazuse atat de multe stele . Ca si cum in acel moment cuvintele ar fi fost de prisos . Simtea ca daca va scoate un cuvant le va deranja si atunci se vor trezi dimineata sub un mormam de stele . Era uimita de sclipirea lor dar mai uimita era de el ..
O stea cazatoare . Il privea si i se parea ca ochii lui i se transforma si ei in stele . Inima ei se transformase deja .
Nu mai are nici un rost sa spun ce dorinta si`a pus . Radia din trupul ei micut o lumina puternica si calda . Radia de fericire .
Deschise ochii si un zambet de copil inocent ii aparu pe fata . Un zambet adevarat , sincer , venit din suflet . De data asta chiar ii placea realitatea . Inainte traia si visa . Acum traieste si .. traieste ! Traieste cu adevarat .
Soarele parea sa isi mai fi pierdut din intensitate . Se apropia seara . Luase din nou cartea , de aceasta data hotarata cu adevarat sa afle deznodamantul . Nu a durat cateva minute apoi se gandi :
" De fapt nici nu ma mai intereseaza viata personajului . Viata mea e mult mai interesanta si mai frumoasa . "
Se gandi ca asta e doar datorita lui . Zambi din nou . Puse mana pe telefon . Ii era dor de vocea lui .

. Am atins o stea .