Ma gandeam zilele astea de ce iubim noi .. sau e posibil sa confundam iubirea ? Totul incepe cu un sentiment cel putin " interesant " cand in clasa a V-a a VI-a colega din fata iti face cu ochiul si te simti ciudat . Nu iti explici ce inseamna asta si treci mai departe ramanand doar cu o simpatie aparte pentru colega care ti-a facut cu ochiul . Esti prea ocupat in a devenii un rapper sau un mare gangster cu un drum sigur spre hollywood asa ca uiti sa te gandesti prea mult la acel sentiment . Timpul trece .. ajungi in clasa a 8-a cand deja stii ca " o iubesti " . Desigur te minti singur , dar e o minciuna care iti confirma faptul ca iubirea in sine e interesanta . Ajungi la liceu unde cel mai probabil faci parte din una dintre cele 2 categorii de baieti . Ori esti acela care schimba fetele des si crezi ca asta e ceva normal , ori esti unul care isi doreste asta dar nu ai niciodata curajul sa o faci . In cele din urma ajungi cel putin sa " vrajesti " . Ooo vraja asta .. un mediu atat de placut adolescentilor .. iar apoi iti dai seama ca nu a fost o " iubire " adevarata desi .. desi erai sigur pe tine la inceputul relatiei ! Atat de sigur incat erai gata sa fugi cu ea la capatul lumii .. Acum vine intrebarea : " DE CE ? "Raspunsul :
Noi iubim ideea de a iubii iar asta ne face sa gresim de multe ori ca adolescenti , si ne lasam condusi de senzatii noi si interesante .
Urmarea :
Ori inveti din toate aceste experiente si iesi ieftin fara sa fii prea mult afectat ,
ori ramai cu traume care se vor vindeca foarte greu ( iar asta se intampla cel mai des fetelor )
Morala :
Inainte sa incepi ceva pune-ti intrebarea asta " Iubesc ideea de a iubi ? Sau persoana in sine ?
