Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide in tot . Este exact , dar criteriul acestei sinceritati il are inotdeauna celalalt , nu tu . Esti considerat sincer nu ” nu ascunzi nimic ” celuilalt , ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi .
Este poate paradoxal , dar asa e; sinceriatea ta nu se verifica prin tine , ci prin celalalt . Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa.i spui . Daca.i marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta in timp ce ea nu e nici una nici alta , nu este sincer . Daca ii spui ca.i urata si putin desteapta , esti sincer , dar marturiseste.i ca toate acestea n.au absolut nici’o importanta , ca altele sunt lucrurile pe care au dori sa i le spui , ca isi macina timpul intr’un mod stupid , ca traieste o himera , ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti sincer , esti nebun . Este poate ciudat, dar ne temem de o lume „ defavorabila ” , de un mediu strain , cu care nu putem comunica , fata de care nu putem fi „ sinceri ” . Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi , doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteeni , de oameni care ne iubesc , ca nu suntem singuri . De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni , se deschid sufletele , oamenii se cauta unul pe altul : tocmai pt a anula acel sentiment al izolarii definitive . Sinceritatea este si ea , ca atatea altele , un aspect al intsinctului de conservare . De fapt , sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care , trebuie sa recunoastem , constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi in viata .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu