Mândria umblă cu nasul pe sus .
Ruşinea e tot timpul cu faţa în batistă .
Mândria ar face orice să urce pe piedestral , fie şi numai câteva secunde .
Ruşinea vrea să treacă neobservată . Întotdeauna .
Mândria nu se sfieşte să susţină în gura mare o prostie imensă cât Pacificul .
Ruşinea nu-ndrăzneşte să argumenteze în şoaptă nici măcar cu adevărul .
Mândria e elefantul din magazinul cu porţelanuri . Dărâmă toate rafturile dintr-o mişcare .
Ruşinea nu le mişcă , nu le atinge , aşa că porţelanurile zac nestrălucitoare în praf .
Mândria zice : " Pot muta singură munţii " !
Ruşinea zice : " Eu nu-s în stare de nimic " .
Mândria te îndepărtează .
Ruşinea te împiedică .
Mândria e un puseu de mizantropie .
Ruşinea e o vervă de naivitate .
Dacă mândria e narcisism la vedere , ruşinea e egoism ascuns .
Deşi par diferite , amândouă se trag din aceeaşi rădăcină , sunt surori , amândouă ne alimentează cu sentimente ce au acelaşi efect – ne ţin departe de Tatăl nostru !
Să vă fie ruşine când vreţi să fiţi mândri , dar să fiţi mândri când veţi fi ruşinoşi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu