Anii trec pe langa noi . ;o3

O cameră mică , simplă . În faţa ferestrei , un birou avand un scaun lângă el . Mă aşez pe scaun . Privesc afară .. Nori cenuşii plâng peste oraşul la fel de cenuşiu . Totul pare amorţit . Doar zgomotul maşinilor mai tulbură din când în când liniştea profundă . Îmi arunc privirea pe calendarul din perete . E febroarie târziu .. Îmi dau seama că au trecut anii peste mine. Nu mă neliniştesc , doar încerc să îmi aduc aminte ce am făcut eu în toţi aceşti ani . Tăcut şi ingandurata , privesc adânc la praful de pe birou. Praful este al meu şi îl cunosc , este adunat de timpul nemilos care a trecut peste mine . Încerc să îmi citesc memoriile în el , dar în zadar . Incursiunea mea în trecut se opreşte la glorioşii ani ai copilariei . Chiar şi această perioadă este în ceaţă . Nu îmi amintesc să fi făcut nimic notabil în copilarie . Gândul că viaţa mea s.a scurs degeaba mă îngrozeşte . Nu pot concepe faptul că am irosit acest dar divin .  Ma ridic de pe scaun . Încep să caut prin cameră indicii despre banala mea existenţă . Răscolesc tot , dar nu găsesc decât o diplomă . Un zâmbet fad îmi apare pe faţă la vederea ei , dar acesta se transformă repede într-unul amar când citesc: " Diplomă de participare " . Dezamăgita şi resemnata îmi reiau locul pe scaunul din faţa biroului . Incep să controbăi prin cele mai nebănuite cotloane ale minţii mele . Reuşesc să întrevăd ceva : o prezenţă intensă , enigmatică , suficient de puternică şi încăpăţânată pentru a rămâne în memoria mea . Oricât m.aş strădui însă , nu reuşesc să îi văd chipul . Renunţ .. Renunţ şi accept ideea că mi.am irosit viaţa . Inevitabil, melancolia mă cuprinde . Mă simt pierduta , mă simt singura , şi chiar aşa sunt . În acest timp .. şi eu odată . Nu ! Refuz să am un sfârşit la fel de banal ca viaţa mea . Mut biroul şi deschid fereastra . Trec un picior peste fereastră , inhibându.mi orice urmă de instinct de conservare . Fără şovăială , închid ochii şi mă arunc ( sunt prea laş să îmi văd sfârşitul ) . Nu simt nimic , doar că mă înalţ . Deodată , mă simt uşor .. Mă trezesc în faţa ferestrei . Privesc jos : o fata bruneta , cu faţa în jos . Sunt eu .. Zăresc o lumină . Lumina mă atrage încet . Arunc o ultimă privire oraşului stins şi îmi continui drumul . Plutesc uşor , apropiindu.mă de acea lumină stranie . Aş vrea să mă opresc , dar ceva din subconştientul meu nu mă lasă . Ajuns în apropierea luminii , mai fac un pas şi .. şi ..